Meșteșuguri tradiționale
Tradițiile ocupă un loc foarte important în sufletul și în viața acestui ținut maramureșean, motiv pentru care aici se trăiește intens fiecare sărbatoare, fie ea laică sau religioasă, portul popular fiind obligatoriu la sărbătorile religioase importante. Așadar, oamenii din Băiuț au știut să nu înstrăineze obiceiurile, păstrând parțial casa țărănească din lemn, amenajarea specifică a interiorului locuinței și ștergarele, cergile și covoarele țesute în casă.
Viața la țară este orânduită după muncile câmpului și după marile sărbători creștine. La început de an totul este ani¬mat de sărbătorile de Anul Nou și Bobotează, având în vedere mai ales că serbările iernii reprezintă pentru locuitorii din Maramureș una dintre cele mai importante evenimente ale anului.
O tradiție populară de iarnă este Viflaimul, fiind și unul dintre cele mai vechi obiceiuri păstrate în vatra satului Băiuț. Viflaimul reprezintă un teatru folcloric religios jucat de cete de feciori (20-30 feciori), în care se evocă momentul apa¬riției magilor și al păstorilor, cei care vestesc nașterea lui Iisus Hristos și conflictul cu împăratul Irod. Acest obicei ține din Ajunul Crăciunului până la ziua Sfântului Ioan Botezătorul, și presupune interpretarea unor personaje precum: Fecioara Maria, Iosif, magii, Jidul sau Irod. Un rol important în scenetă îl au cei patru draci în frunte cu șeful lor, Sca¬raoțchi, care poartă talăngi și măști populare, aceste reprezentări având origini foarte vechi, probabil din ritualuri precreștine.
La sfârșitul fiecărui an are loc „Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă”, unde jocul măștilor este considerat unul dintre cele mai vechi obiceiuri. De Anul Nou dar și de Bobotează, se fac măști cu dimensiuni de până la 1 m, care se montează pe un suport de lemn, și se îmbracă cu haine vechi pe care se prind scrisori adresate către o fată sau un băiat care întârzie să se căsătorească; textul, cu mult umor, reușește să stârnească hazul tuturor.
Alt obicei de iarnă, menținut și astăzi, este mersul cu colinda. Repertoriul colindului include, în general, colinde spe¬cifice copiilor, grupurilor de fete și feciori, precum și bătrânilor. Unele dintre colinde sunt de inspirație religioasă, creștină, altele aduc în prezent rituri dispărute în negura vremurilor, dar care au rămas actuale prin mesajul profund uman. De asemenea, sunt de menționat și Capra, Ursul și Moșii, manifestări folclorice care presupun un grup de mascați format din 5-8 persoane, spectacolul fiind jucat și de copii și de adulți, care la final sunt recompensați pen¬tru reprezentație.
Un obicei de iarnă specific comunei, care se mai întâlnește doar la Cavnic, este Constantinul, joc dramatic care îl plasează în centrul acțiunii pe Constantin Brâncoveanu, redând intrigile de la Curtea Domnească și mortea tragică a copiilor acestuia.
Personajele îmbracă haine de epocă, costumele turcilor fiind realizate din pânză roșie și având ca și accesorii turbane și iatagane de lemn. La finalul jocului, aceștia sunt însoțiți și de mascați (măști de draci, cu multe clopote mici), aceștia “făcându-și datoria”, ducându-l pe Sultan cu ei.
