Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Istoric

Comuna Băiuţ a fost atestată documentar din anul 1630 sub numele de Lapos-Banya, din 1850 sub denumirea Bajutze, iar din 1854 Olah Lapos-Banya sau Băiuţa, toate aceste denumiri făcând referire la mina din Băiuţ, care se află în Ţara Lăpuşului. De asemenea, după 1913, comunei i se mai atribuia denumirea de Erzsebetbanya, în amintirea proprietăţilor deţinute în această localitate de către Elisabeta, soţia lui lancu de Hunedoara şi mama regelui Matei Corvin.

Deşi prima atestare documentară a comunei este realizată abia în anul 1630 (activităţile miniere fiind amintite încă din 1315), comuna Băiuţ a fost locuită din cele mai vechi timpuri, diversitatea formelor de relief şi a resurselor subso­lului reprezentând condiţii favorabile pentru aşezări umane, dovadă fiind descoperirile arheologice din zonă. Astfel, resturile de oase animale şi urme ale activităţii omului din peşterea de la Poiana Botizii (azi rezervaţie speologică), datând din Paleolitcul superior, stau mărturie a prezenţei umane în zonă. În Epoca Bronzului, civilizaţia tracă se dez­voltă datorită resurselor aurifere şi argintifere descoperite în aceste locuri. Cercetătorii au confirmat că în această perioadă, dacii au extras şi au prelucrat după o tehnologie bine reconstituită astăzi, o cantitate uriaşă de aur care a fost ulterior transportată de către romani, în urma cuceririi.

Satul Poiana Botizii este atestat documentar din anul 1344 sub forma Botiz, pentru ca ulterior denumirea să includă şi specificaţia „poiana”. Astfel, în 1750 satul se numea Pojana Zseler, în 1830 a fost denumit Batspojana, în 1835 Batiz Polyan iar din 1850 a trecut la denumirea românească de Poiana Botizului.

Satul Strâmbu-Băiuţ a fost centru de comună pentru Băiuţ şi Poiana Botizii, întemeierea acestuia ca localitate dis­tinctă realizându-se în prima jumătate a secolului al XVII- lea. Astfel, denumirile sub care a fost cunscut satul Strâm- bu-Băiuţ sunt: Strambulu (1835), Strimbuy (1850), Sztrimbuly, Strâmbul Băiuţului, Horgospataka – Piriul lui Horgos, Kohovolgy – Valea Furnalului (1854), denumiri care au fost legate de mina şi topitoria de fier din localitate.

Monumentul cavalerului Berks de la Băiuț

Fascinația omului pentru aur a generat întotdeauna și o ,,febră a aurului”, în zonele unde au fost descoperite zăcăminte ale prețiosului metal.

În aceste zone aurifere vom întâlni întotdeauna, scormonind printre filele istoriei, o lume multicoloră și fascinantă totodată, Băiuțul regăsindu-se în acest clișeu.

Aici vom întâlni de la investitori în domeniu, la specialiști în exploatarea minieră, și până la simpli muncitori veniți din diferite părți ale vechilor imperii. Vom întâlni de asemenea mulți nobili provenind din familii cu sânge albastru care își foloseau înfluența pentru a putea exploata minereul în zonă, dar și mulți aventurieri aflați în goana spre înbogățire cu ajutorul aurului.

Tot acest tablou iese în evidență la o simplă plimbare prin cimitirul localității.

Odată trecuți de poarta cimitirului, ne întâmpină un adevarat Pantheon, unde aproape fiecare monument funerar este diferit.

Cimitirul din Băiuț. Sursă foto Ing. Willy Dumitru Nica

Oprindu-ne în dreptul lor vom citi inscripții în limba română, maghiară, germană, latină, dovadă în plus a multiculturalității zonei.

De asemenea din punct de vedere confesional vom vedea monumente funerare diferite ale unor defuncți de religie ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică, reformată sau evanghelică.

Aș îndrăzni să compar acest cimitir al Băiuțului , desigur la o scară mult mai mică, cu cel al orașului Sulina, unde întâlnim de asemenea o multiculturalitate dată de existența portului.

Vechii locuitori ai Băiuțului chiar denumeau diferite părți ale cimitirului din localitate în funcție de apartenența etnică sau religioasă.

Așa avem după intrare cimitirul românesc, mai sus în dreapta cimitirul armenesc, sus în stânga cimitirul maghiar, iar sus pe vârful dealului găsindu-se cimitirul austriac.

Ne vom opri astăzi din mulțimea de monumente funerare asupra unui monument mai deosebit, și anume al Cavalerului Berks.

Monumentul cavalerului Berks. Sursă foto Ing. Willy Dumitru Nica

Ascuns privirii datorită vegetației abundente și nemaiavând aparținători monumentul a reușit totuși să străbată timpul, prin grija locuitorilor care au manifestat un respect deosebit pentru memoria celor care nu mai sunt printre noi.

Monumentul Cavalerului Berks are o formă cilindrică fiind turnată din fontă, provenită cel mai probabil de la fostul combinat siderurgic de la Poduroi, fostă localitate aparținătoare comunei Lăpuș.

Detaliu Monument Cavalerul Berks . Sursă foto Ing Willy Dumitru Nica

Pe monument încadrat într-o coroană turnată în aluminiu apare o inscripție în limba maghiară, care în traducere ne transmite următorul text :
,,Cavalerul Berks Gyula (Iuliu) , jurist licențiat, voluntar în batalionul 23 al Majestății sale, decedat la 23 de ani, la 27 octombrie 1870. Domnul să fie cu tine ! La revedere ! “.

Sub coroana regală avem o cruce templieră, o dovadă a apartenenței cavalerului la Ordinul Templierilor.

Cavalerul Berks Gyula a fost fiul directorului Direcției miniere din Baia-Sprie, tot cavaler, și anume Berks Nandor, originar din orașul Pecs, Ungaria.

Cavalerul Berks Nandor a fost o personalitate importantă a orașului Baia Sprie, având o contribuție importantă la dezvoltarea mineritului în zonă, publicând de asemenea multe articole în publicații locale și internaționale.

Pentru meritele sale i-a fost decernat titlul de cetățean de onoare al orașului Baia Sprie.

Revenind la impresionantul monument al fiului său de la Băiuț, aș dori să mai amintesc faptul acest inedit monument apare ca subiect într-o scenă din filmul artistic ,,The Silversmith”, realizat în anul 2020 de către regizorul clujean Janos Tarkanyi, film care a fost prezent pe marile ecrane pe șase continente ale lumii.

Pe lângă aspectul de ordin artistic, Monumentul Berks din Băiuț este și un simbol al cavalerismului care se mai păstrează încă în spiritul multor locuitori al frumoasei localități maramureșene.

Ultima actualizare: 12:45 | 8.04.2024