Comuna Băiuţ a fost atestată documentar din anul 1630 sub numele de Lapos-Banya, din 1850 sub denumirea Bajutze, iar din 1854 Olah Lapos-Banya sau Băiuţa, toate aceste denumiri făcând referire la mina din Băiuţ, care se află în Ţara Lăpuşului. De asemenea, după 1913, comunei i se mai atribuia denumirea de Erzsebetbanya, în amintirea proprietăţilor deţinute în această localitate de către Elisabeta, soţia lui lancu de Hunedoara şi mama regelui Matei Corvin.
Deşi prima atestare documentară a comunei este realizată abia în anul 1630 (activităţile miniere fiind amintite încă din 1315), comuna Băiuţ a fost locuită din cele mai vechi timpuri, diversitatea formelor de relief şi a resurselor subsolului reprezentând condiţii favorabile pentru aşezări umane, dovadă fiind descoperirile arheologice din zonă. Astfel, resturile de oase animale şi urme ale activităţii omului din peşterea de la Poiana Botizii (azi rezervaţie speologică), datând din Paleolitcul superior, stau mărturie a prezenţei umane în zonă. În Epoca Bronzului, civilizaţia tracă se dezvoltă datorită resurselor aurifere şi argintifere descoperite în aceste locuri. Cercetătorii au confirmat că în această perioadă, dacii au extras şi au prelucrat după o tehnologie bine reconstituită astăzi, o cantitate uriaşă de aur care a fost ulterior transportată de către romani, în urma cuceririi.
Satul Poiana Botizii este atestat documentar din anul 1344 sub forma Botiz, pentru ca ulterior denumirea să includă şi specificaţia „poiana”. Astfel, în 1750 satul se numea Pojana Zseler, în 1830 a fost denumit Batspojana, în 1835 Batiz Polyan iar din 1850 a trecut la denumirea românească de Poiana Botizului.
Satul Strâmbu-Băiuţ a fost centru de comună pentru Băiuţ şi Poiana Botizii, întemeierea acestuia ca localitate distinctă realizându-se în prima jumătate a secolului al XVII- lea. Astfel, denumirile sub care a fost cunscut satul Strâm- bu-Băiuţ sunt: Strambulu (1835), Strimbuy (1850), Sztrimbuly, Strâmbul Băiuţului, Horgospataka – Piriul lui Horgos, Kohovolgy – Valea Furnalului (1854), denumiri care au fost legate de mina şi topitoria de fier din localitate.
